Cand spun familie ma gandesc la copil, adolescent, tanar, adult si persoana varstnica, cu sau fara dizabilitati. Sper si imi place sa cred ca familia si copilul vor constitui punctul de referinta intr-un cadru legislativ mult simplificat si imi doresc ca societatea civila sa aiba un rol primordial, sa fie puternica pentru ca impreuna sa construim O ALTA REALITATE, sa lasam lumea asta mai buna decat am gasit-o. Sunt constient ca nu putem schimba lumea intreaga, dar putem schimba lumea cuiva.
Cunoasteti sistemul de asistenta sociala de aproape 20 de ani. Ce insemna in 1996, facand o paralela cu ceea ce reprezinta acum, in 2015?
Acum nu mai seamana nimic cu ce a fost acum 20 de ani. Tocmai de aceea voi folosi ca termeni de referinta „atunci” si „acum”. ATUNCI era o lege din 1970, conform careia raspunsul la oricare dintre nevoile pe care le aveau copiii era institutionalizarea.
ATUNCI, in judetul Bacau, erau aproximativ 5.000 de copii in institutii de ocrotire care formau un sistem centralizat, aflat in subordinea directa a ministerelor.
Personalul angajat in leaganele de copii avea o singura specialitate, cea medicala, de parca toti copiii, fara exceptie, ar fi fost bolnavi. Cand implineau varsta de trei ani, in urma unei evaluari sumare, erau transferati, in functie de varsta si problemele de sanatate, fie in case de copii prescolari, fie in camine-spital pentru copiii cu handicap sever.
ATUNCI era o singura infirmiera la 20 de copii, deci nu putea fi vorba de afectiune, dragoste sau de un model cat mai aproape de cel familial, in conditiile in care intr-o singura institutie erau ocrotiti aproximativ 200 de copii cu varsta de pana la 3 ani.
ACUM, in centrul legislatiei este copilul si familia, iar raspunsul pentru nevoile identificate este asigurarea unui mediu cat mai apropiat de ceea ce inseamna o familie normala, iar responsabilitatea cresterii si educarii revine in primul rand familiei.
Continuarea pe http://www.desteptarea.ro/asistenta-sociala-bacauana-atunci-si-acum/
Sursa: http://www.desteptarea.ro