TU ȘTII CU CINE VORBEȘTE COPILUL TĂU ÎN MEDIUL ONLINE?

Date contact

Adresa: Bacău, str.Condorilor, nr.2
Telefon: 0234.585.0710234.585.033
Fax: 0234.519.042
Email: dgaspcbacau@gmail.com

O campanie de informare și sensibilizare aparținând DGAPSC Bacău

Copii rămași singuri acasă? Părinți prea ocupați? Comunitate ne-solidară?…

La aceste ÎNTREBĂRI există RĂSPUNSURI

CONTACTEAZA-NE!

Esti Copil

Bună dragul meu copil/ prieten

Îți multumesc că ai fost curios să citești această pagină. Sunt informații pentru tine și părinții tăi.

Ești la o vârstă în care îți pui multe intrebări, aștepti răspunsuri clare și înțelegi multe lucruri.

Ești un copil care merge la școală, te întâlnești cu prietenii, utilizezi zilnic toate modalitățile din mediul online: Skype, Twiter, Facebook, Instagram, etc.

Uneori știi ce simți, alteori, nu. Transmiți din sentimentele tale și altora.

Și mai știu un lucru: că TU, alături de generația ta, nu te mai simți în siguranță și ți se pare că ești neînțeles. Și ce faci? Îți cauți prieteni, confidenți virtuali. Dar știi că unele prietenii vituale pot fi fatale.

TU ești o persoană importantă. Privește în jurul tău. Sunt persoane cărora le pasă de tine și te susțin în toate demersurile tale.

Vorbește cu ei!

Sfaturi pentru copii:
  • Nu posta date personale pe internet. Fără numere de telefon, adrese de mail sau alte date de identificare.
  • Nu posta fotografii care să te pună în situații jenante. Nici pe tine, nici pe cei din jurul tău. Acestea pot fi modificate pe calculator și pot înfățișa situații care nu s-au petrecut niciodată.
  • Nu răspunde la provocări. Prietenii din mediul online trebuie să fie doar persoane pe care le cunoști în realitate. În cazul în care persoane cu care comunici pe internet te jignesc, te ameninţă, îți transmit mesaje cu tentă sexuală sau poze cu un anumit conținut pornografic, te provoacă să consumi alcool sau droguri, îți sugerează să te automutilezi, cere sprijinul imediat părinților sau persoanelor tale de încredere.
  • Nu tot ceea ce citești sau vezi pe internet este real. Informațiile aflate pe o pagină web pot fi postate de oricine, adult sau copil, multe dintre ele fiind neverificate sau eronate.
  • Nu instala pe calculator programe sau aplicații, din surse nesigure sau din link-uri primite pe e-mail. Ele pot conține viruși și pot produce pagube irecuperabile. În cazul în care primești pe e-mail mesaje de la persoane necunoscute, nu le deschide. De asemenea, nu accesa link-uri sau atașamente primite cu astfel de mesaje.
  • Sesizează imediat autoritățile competente, daca ești amenințat, la numerele urgente de telefon: Poliția Română: 112, Telefonul Copilului: 983.

Esti parinte

Stimate părinte,

Îți multumesc pentru că ești dornic să te informezi.

Acest lucru înseamnă pentru mine că îți pasă de copilul tău și doresti să facă alegeri sănătoase.

Ești responsabil față de propriul copil și față de acțiunile lui. Muncești mult și nu ai timp sa fii prezent în viața lui.

Dorești să te implici activ, să îl asculți, să îl ajuți și să-i fii în primul rând, un prieten adevarat, sincer.

Așa cum ai observat, pubertatea și adolescența sunt perioade de schimbări intense, în plan social, familial, fizic și afectiv, schimbări care sunt normale, dar care generează angoase, anxietate, multe îndoieli și temeri, de intensități mai mari sau mai mici.

Tu știi deja că, orice schimbare este o provocare atât pentru el, cât și pentru tine, ce solicită efort, pentru depășire și adaptare. Fiecare dintre voi, dispuneți de resursele necesare pentru a face față acestor schimbări.

Diferența o face doar timpul și abilitatea de a utiliza aceste resurse. E nevoie și de multă afecțiune, de a da un sens vieții lui, de a-l încuraja să-și urmeze visul, a-l responsabiliza și a-l face fericit!

Sfaturi pentru părinți:
  • Stai de vorbă cu copilul tău. Vorbește cu el despre riscurile la care este expus, prin participarea la provocări online. El ar putea să devină o victimă a presiunii grupului întâlnit. Este bine să îl previi. Explică-i că prietenii virtuali pot fi falși, că datele cu privire la identitatea lor (nume, sex, vârstă, etc.) nu sunt reale, că mulți agresori ademenesc copiii, contactându-i online cu scopul de a se împrieteni și a stabili o legătură emoțională și de încredere cu el.
  • Monitorizează aplicațiile pe care le folosește. E bine să fii la curent cu aplicațiile pe care copilul le are pe telefon. Descarcă-le și tu, pentru a înțelege cum funcționează și ce rol au. Acest lucru îți va permite să afli cu cine vorbește copilul tău în spațiul virtual. Sfătuiește-ti copilul să-și creeze parole complexe, să nu partajeze informații sensibile prin email, să nu facă click pe link-uri sau atașamente necunoscute, să nu răspundă la mesajele de tip Spam, la hărțuiri sau la mesaje cu un conținut jignitor, agresiv sau obscen. Dincolo de agresiunea mesajelor, ele pot conține viruși sau aplicații dăunătoare. Spune-i să fie atent când se joacă pe telefon sau tabletă și să aibă grijă la aplicațiile instalate. Unele jocuri, aparent inofensive, conțin reclame agresive și virusi capabili să trimită mesaje la numere cu supra-taxă și să acceseze informații confidențiale stocate în telefon. Dacă utilizați același computer, crează un cont de utilizator special pentru copilul tău. Astfel vei putea stabili aplicațiile la care are acces, vei putea bloca site-urile dăunătoare și, în general vei putea crea un ecosistem digital prietenos cu cei mici.
  • Fii la curent cu tot ce e nou pe rețelele de socializare. Fii la curent cu ceea ce se întâmplă pe rețelele de socializare și „împrietenește-te” cu copilul tău pe aceste conturi. Astfel, îi poți monitoriza paginile și poți detecta posibile semne de pericol.
  • Obține acces. Dacă copilul tău este la curent cu tot ce e nou pe social media, cere-i parolele conturilor.
  • Instalează un sistem de monitorizare. Acesta îți va permite să controlezi activitatea membrilor familiei pe computer și să afli ce site-uri accesează.
  • Nu restricționa excesiv și fără justificare accesul la computer și la internet. Copilul va fi tentat să ascundă celor din familie preocupările legate de internet. Ani de zile, adolescenții și-au petrecut mare parte din timpul liber vorbind cu prietenii la telefon. Adolescenții de azi nu sunt foarte diferiți. Pur și simplu, au la dispoziție mai multe metode de comunicare. Majoritatea nu mai fac diferența dintre mediul online și offline. Noile tehnologii au făcut parte mereu din viața lor, așa că, atunci când îi criticăm, considerându-le banale sau o pierdere de vreme, criticăm o componentă importantă din interacțiunea lor socială.
  • Stabilește reguli clare când vine vorba de folosirea computerului, tabletei și a telefonului de către copii: timp petrecut, expunerea pericolelor online, diferența dintre activitățile școlare și cele recreative (online sau offline). Petrecerea unui număr prea mare de ore pe Internet poate duce la dependența față de computer. Deosebit de importantă este monitorizarea accesării internetului de către adolescenți, pe timp de noapte.
  • Impărtășește din experiența ta si altor părinți. Îngrijorările cu care te confrunți ar putea găsi o rezolvare prin soluțiile pe care alți părinți deja le aplică cu succes. Participă la sesiunile de informare organizate în scoli. Dacă te hotărăști să folosești paginile sau grupurile de pe rețele de socializare pentru a interacționa cu părinții și elevii din clasa copilului tău, asigură-te că personalizezi setările de confidențialitate, astfel încât să reflecte informațiile pe care dorești să le distribui persoanelor care te cunosc. Poți adopta un comportament sigur, având grija ce distribui online.

Daca ai nevoie de sprijin, apelează imediat autoritățile competente, la numerele urgente de telefon: Poliția Română: 112, Telefonul Copilului: 983

Esti profesionist

Dragi profesioniști în domeniul protecției copilului, psihologi, asistenți sociali, lucrători sociali comunitari,

V-a devenit cunoscut fenomenul „Balena Albastră”.

Cred că este doar un pretext pentru ceea ce se întâmplă deja de foarte mult timp, doar că acum prinde din ce în ce mai multă importanță, datorită internetului. Nu cred că internetul a devenit un pericol, menit să convingă copiii să se sinucidă, însă poate fi un loc atât de vast și plin de erori, încât unele lucruri de aici pot fi extrem de dăunătoare, pentru mintea fragilă a copiilor noștri. Această minte frumoasă trebuie modelată mai întâi de părinți, cu multă grijă și atenție, lăsând la o parte ideea că telefoanele date copiilor i-ar putea liniști în locuri publice, sau i-ar ocupa timpul acasă.

Vasile Ernu povestea în „Jurnalul unui suicidar” despre povestea Balenei însingurate, astfel:

„Nu o cunoașteți? Povestea societăţii noastre actuale seamănă foarte mult cu cea a Balenei însingurate, numită balena 52 de Hertzi (Hz). Este povestea celei mai singure balene din lume, pentru că nu are familie, prieteni şi nu aparţine nici unui grup de balene. Ea înoată disperată prin apele oceanelor. Înoată în singurătate căutînd o altă balenă, „cantînd” un set de sunete compuse din cel mult şase „ţipete” care durează maxim şase secunde. Este „cîntecul ei de lebădă”, căci nici o altă balenă nu o poate auzi. Ea este condamnată să moară în singurătate. De ce? Pentru că este singura balenă din lume care emite sunete pe frecvenţa de 52 de Hz; toate speciile de balenă care există comunicând între ele cu sunete emise pe frecvenţe între 12 şi 25 de Hz. Niciun sunet emis de ea nu poate fi auzit de o altă balenă, niciun sunet emis de ea nu poate primi răspuns. Biologii au păreri diferite: unii susţin că e o balenă hibrid, alţii că e un mutant, iar alţii că ar fi prea tînără şi are „vocea în formare”. Cert este că moare în singurătate”.

Pornind de la această istorisire, ați întâlnit, cu siguranță, în activitatea voastră practică, copii care strigă după ajutor, însă părinții sau chiar noi, nu îi auzim. Și când noi nu-i mai auzim, sau nu le răspundem, ei fac gesturi disperate. Cand noi nu îi înțelegem, dăm doar vina pe Balena albastră. Suntem convinși că explicând celor din jur despre nevoile copiilor, dorințele și aspirațiile lor, atrăgându-i în grupuri de suport, moderând întâlniri cu părinții, consultând deseori comunitatea vom acționa în scopul asigurării protecției și siguranței copiilor și în mediul online.

Vom reuși toate acestea doar lucrând în echipă.

Care sunt nevoile copiilor?
  • Nevoia de siguranță și protecție. Bunăstarea economică nu reflectă ceea ce numim securitatea și protecția copilului; faptul că un copil dispune de o libertate artificială prin absența părintelui / părinților, nu înseamnă că el se simte foarte bine, el oricum are nevoie de supraveghere, ghidare, limite, reguli, care îi asigură securitatea în viața sa.
  • Nevoia de dragoste și afecțiune. Lipsa afecțiunii parentale determină copilul să fie în căutare de obiectul sau persoana care-i va satisface necesitatea de atenție afectivă, care-i va asigura un confort emoțional. De aceea se poate orienta foarte usor spre confidenți virtuali. Copilul așteaptă afecțiune exprimată în cuvinte și comportament. Copilul are nevoie să i se arate că este dorit și iubit, pentru că există, și nu pentru cine este, ce face sau nu face.
  • Nevoia de atașament. Un atașament față de cineva înseamnă să fii absolut dispus să cauți apropierea și contactul cu persoana în cauză și, mai presus de toate, atunci când situația este nesigură; copilul lipsit de atașamentul parental se poate atașa de unele persoane adulte straine, în care are încredere că acestea vor fi disponibile, receptive și vor acorda ajutor ori de câte ori va fi nevoie, chiar si in mediul online.
  • Nevoia de comunicare cu părinții, cu bunicii, cu tutorele. Copilul așteaptă să fie ascultat, înțeles, să găsească un sprijin pentru a lua anumite decizii. Copilul își dorește să poată comunica deschis, fără a fi blamat sau criticat. Copilul are nevoie să exprime prin cuvinte emoțiile și trăirile sale. Satisfacerea nevoii de comunicare contribuie la cunoașterea de sine, la formarea identității și a imaginii de sine, la descoperirea lumii înconjurătoare cu plusurile și minusurile sale. Prin comunicare, copilul va învăța să caute și să solicite ajutor, în situațiile periculoase / de risc.
  • Nevoia de aprobare și acceptare care poate fi satisfăcută prin mesaje de valorizare și prețuire, care au un impact foarte mare asupra dezvoltării încrederii și imaginii de sine pozitive.
  • Nevoia de încurajare, stimulare și apreciere. Pentru a obține rezultate mai bune, fiecare are nevoie ca micile sale succese să fie încurajate. Toți copiii au nevoie să li se confirme faptul că ceea ce întreprind are valoare.
  • Nevoia de a avea o familie. Una din îngrijorările copiilor este stabilitatea familiei, în condițiile în care unul din părinți este plecat peste hotare; copilul are nevoie să știe și să simtă spiritul apartenenței la un grup distinct în care să existe armonie și dragoste, înțelegere și răbdare; nesatisfacerea acestei nevoi creează discrepanțe în reprezentarea ce este o familie.
  • Nevoia de informații despre despre schimbările din viata lor ( plecarea unui parinte, divortul acestora, schimbarea domiciliului, etc), despre cum va trăi mai departe.

Atunci când una dintre aceste nevoi a copilului nu este satisfăcută, el se află în dezechilibru psiho-emoțional și comportamental. Copilul nu este capabil să înțeleagă ce se întâmplă cu el în plan emoțional, el nu are dezvoltate abilitățile de a face față stărilor emoționale negative.

Acestea se transformă în reacții sau comportamente nepotrivite orientate spre sine sau ceilalți. De cele mai multe ori apelează la un grup pe care îl percepe a fi solidar în explorarea și soluționarea problemelor cu care se confruntă. Iar grupul virtual îi este cel mai la îndemână!

Comportamentele problematice ale unui copil/adolescent dependent de mediul virtual sunt ușor de recunoscut:

  • agresiune verbală sau fizică;
  • izolare, petrecerea timpului în fața computerului, puțini prieteni în viața reală;
  • scăderea motivației pentru școală;
  • îmbolnăviri frecvente;
  • absențe nemotivate;
  • stări depresive;
  • dezinteres față de imaginea fizică;
  • comportament excentric;
  • risc de suicid;
  • comportament conflictogen;
  • scăderea capacității de concentrare;
  • sentimente frecvente de frustrare, furie;
  • frici și îngrijorări intense etc.

Aceste comportamente problematice nu trebuie să schimbe percepția adultului față de copil, ci să fie un semnal de alarmă pentru specialisti in a iniția acțiuni de prevenire și/sau intervenție.

Aș dori să discut cu un specialist (completează rubrica telefon)